(A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator). (Sursa: DER ) Copy to clipboard
sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz , 3 sg. și pl. sfideáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
sfida verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) sfida sfida re sfida t sfidâ nd singular plural sfidea ză sfida ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) sfide z (să) sfide z sfida m sfida i sfida sem a II-a (tu) sfide zi (să) sfide zi sfida i sfida și sfida seși a III-a (el, ea) sfidea ză (să) sfide ze sfida sfidă sfida se plural I (noi) sfidă m (să) sfidă m sfida m sfida răm sfida serăm, sfida sem* a II-a (voi) sfida ți (să) sfida ți sfida ți sfida răți sfida serăți, sfida seți* a III-a (ei, ele) sfidea ză (să) sfide ze sfida u sfida ră sfida seră
* Formă nerecomandată
