Dex.Ro Mobile
SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

SFIÁLĂ s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviință. (Sursa: Sinonime )

Sfială ≠ îndrăzneală (Sursa: Antonime )

sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli (Sursa: Ortografic )

SFIÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sfială   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfia sfiala
plural sfieli sfielile
genitiv-dativ singular sfieli sfielii
plural sfieli sfielilor
vocativ singular sfială, sfialo
plural sfielilor