Dex sfătui, sfatui, definiţie sfătui, dex.ro Mobile

A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat
A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva
A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva
a se da în sfeție = a se sfătui (cu cineva)

SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da cuiva un sfat (1): a povățui, a îndruma; a îndemna. 2. Refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înțelege cu cineva. 3. Intranz. (Pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A SFĂTUÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) A susține cu sfaturi, recomandări; a învăța; a povățui; a îndruma. 2. intranz. rar A sta la vorbă. /sfat + suf. ~os (Sursa: NODEX )

SFĂTUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. a îndemna, a povățui. (Îl ~ numai la bine.) 3. a îndruma, a învăța, a povățui, (livr.) a consilia, (rar) a dăscăli, (înv.) a mângâia. (L-a ~ ce să facă.) 4. a recomanda. (Te ~ să-ți vezi de treabă.) 5. v. consulta. (Sursa: Sinonime )

sfătui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sfătui	sfătuire	sfătuit	sfătuind	singular	plural
		(a) sfătui	sfătuire	sfătuit	sfătuind	sfătuiește	sfătuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sfătuiesc	(să) sfătuiesc	sfătuiam	sfătuii	sfătuisem
	a II-a (tu)	sfătuiești	(să) sfătuiești	sfătuiai	sfătuiși	sfătuiseși
	a III-a (el, ea)	sfătuiește	(să) sfătuiască	sfătuia	sfătui	sfătuise
plural	I (noi)	sfătuim	(să) sfătuim	sfătuiam	sfătuirăm	sfătuiserăm, sfătuisem*
	a II-a (voi)	sfătuiți	(să) sfătuiți	sfătuiați	sfătuirăți	sfătuiserăți, sfătuiseți*
	a III-a (ei, ele)	sfătuiesc	(să) sfătuiască	sfătuiau	sfătuiră	sfătuiseră

* Formă nerecomandată