Dex sfat, sfat, definiţie sfat, dex.ro Mobile

A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat
A căuta (cuiva) în coarne = a răsfăța (pe cineva)
A căuta(cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a răsfăța
A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite
A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța
A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva
A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă
A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A se lua după capul cuiva (sau după capul său) = a urma sfatul cuiva (sau propriul său îndemn)
A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva
A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva
A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva
A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva
A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța
A-i căuta (cuiva) în coarne = a răsfăța (pe cineva)
A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite
Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit
Cu toane = capricios, răsfățat
Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor
Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite
a face sfaturele = a gânguri
a se da în sfeție = a se sfătui (cu cineva)

SFAT, sfaturi, s. n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povață, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea țării. ◊ (În trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, orașe și comune); clădirea în care își avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversație, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Var.: svat s. n.] – Din sl. sŭvĕtŭ. (Sursa: DEX '98 )

SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gând, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tănaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primărie, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverință.) (Sursa: Sinonime )

SFAT s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuială, chibzuință, chibzuire, consfătuire, consimțământ, consimțire, conversație, convorbire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, dialog, discuție, încuviințare, îngăduință, înțelepciune, învoială, învoire, judecată, măsură, minte, moderație, permisiune, rațiune, socoteală, socotință, tact, voie, voință, vrere. (Sursa: Sinonime )

sfat (-turi), s. n. – 1. Povață, îndemn, opinie. – 2. Consiliu, sfătuire, adunare deliberativă. – 3. (Înv.) Intenție, planuri. – 4. Conversație, taifas. – 5. (Arg.) Palmă, scatoalcă. – Var. înv. svat. Sl. sŭvĕtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337). Este dubletul lui soviet, s. n., din rus. sovjet. – Der. sfătui, vb. (a da sfaturi; a îndemna; a tăifăsui; refl., a delibera, a se sfătui, a se consulta); sfătos, adj. (care povățuiește bine, prudent; vorbăreț); sfătuitor, s. m. (povățuitor, mentor); sfătoș(en)ie, s. f. (elocvență, talent de povestitor); sfetnic (var. înv., sfeatnic, sve(a)tnic), s. m. (consilier), din sl. sŭvĕtĭnikŭ. (Sursa: DER )

sfat s. n., pl. sfáturi (Sursa: Ortografic )

SFAT ~uri n. 1) Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situații; povață; îndrumare. A urma ~ul cuiva. ◊ A sta la ~ a sta de vorbă; a conversa. 2) înv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversație (de obicei) pe teme lipsite de importanță. /<sl. subĕtu, svétu (Sursa: NODEX )

SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic. (Sursa: Sinonime )

sfăt2, sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan. (Sursa: DAR )

sfat substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sfat	sfatul
nominativ-acuzativ	plural	sfaturi	sfaturile
genitiv-dativ	singular	sfat	sfatului
genitiv-dativ	plural	sfaturi	sfaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

sfăt

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.