Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

SFÂȘIÁ, sfấșii, vb. I. Tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ Fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ◊ Expr. A sfâșia (sau, refl., a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere. ♦ (Despre animale) A mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi. [Pr.: -și-a] – Lat. *exfasciare. (Sursa: DEX '98 )

A SFÂȘIÁ sfâșii tranz. 1) A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfârtica. 2) fig. A supune unor suferințe morale; a mâhni adânc; a îndurera. ◊ ~ cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufletească. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defăima. [Sil. -și-a] /<lat. exfasciare (Sursa: NODEX )

SFÂȘIÁ vb. 1. a ciopârți, a sfârteca, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. (înv.) a (se) smăcina. (Îi ~ carnea de pe el.) 3. a sfârteca, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ lupii.) 4. a sfârteca, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) 5. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) 6. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 7. a rupe, a spinteca, (înv.) a sparge. (Își ~ hainele și-și smulgea părul.) 8. a (se) zdrențui, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. și Munt.) a (se) șofili. (Cearșaful s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

sfășíe, sfășíi, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă. (Sursa: DAR )

sfâșiá vb. (sil. -și-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfâșii, 3 sg. și pl. sfâșie (sil. -și-e), 1 pl. sfâșiém; ger. sfâșiínd (sil. -și-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sfășie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfășie sfășia
plural sfășii sfășiile
genitiv-dativ singular sfășii sfășiei
plural sfășii sfășiilor
vocativ singular sfășie, sfășio
plural sfășiilor

sfâșia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sfâșia sfâșiere sfâșiat sfâșiind singular plural
sfâșie sfâșiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sfâșii (să) sfâșii sfâșiam sfâșiai sfâșiasem
a II-a (tu) sfâșii (să) sfâșii sfâșiai sfâșiași sfâșiaseși
a III-a (el, ea) sfâșie (să) sfâșie sfâșia sfâșie sfâșiase
plural I (noi) sfâșiem (să) sfâșiem sfâșiam sfâșiarăm sfâșiaserăm, sfâșiasem*
a II-a (voi) sfâșiați (să) sfâșiați sfâșiați sfâșiarăți sfâșiaserăți, sfâșiaseți*
a III-a (ei, ele) sfâșie (să) sfâșie sfâșiau sfâșia sfâșiaseră
* Formă nerecomandată