SFÂRȘÍT2, -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
SFÂRȘÍT adj. 1. v. isprăvit . 2. v. extenuat . 3. v. lihnit . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
sfârși verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) sfârși sfârși re sfârși t sfârși nd singular plural sfârșe ște sfârși ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) sfârșe sc (să) sfârșe sc sfârșea m sfârși i sfârși sem a II-a (tu) sfârșe ști (să) sfârșe ști sfârșea i sfârși și sfârși seși a III-a (el, ea) sfârșe ște (să) sfârșea scă sfârșea sfârși sfârși se plural I (noi) sfârși m (să) sfârși m sfârșea m sfârși răm sfârși serăm, sfârși sem* a II-a (voi) sfârși ți (să) sfârși ți sfârșea ți sfârși răți sfârși serăți, sfârși seți* a III-a (ei, ele) sfârșe sc (să) sfârșea scă sfârșea u sfârși ră sfârși seră
* Formă nerecomandată
sfârșit (adj.) adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular sfârși t sfârși tul sfârși tă sfârși ta plural sfârși ți sfârși ții sfârși te sfârși tele genitiv-dativ singular sfârși t sfârși tului sfârși te sfârși tei plural sfârși ți sfârși ților sfârși te sfârși telor vocativ singular — — plural — —
sfârșit (s.n.; -uri) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular sfârși t sfârși tul plural sfârși turi sfârși turile genitiv-dativ singular sfârși t sfârși tului plural sfârși turi sfârși turilor vocativ singular — plural —
