(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial
A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească
A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; a muri
A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt
A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o sarcină
A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit
A spune din fir până-n ață = a spune tot, de la început până la sfârșit
De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime
De la alfa la omega = de la început până la sfârșit
Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime
Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins
Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens
Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat
Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit
La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu
Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul
Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite
Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe; în mod consecvent
Până) la urmă = la sfârșit de tot
Se apropie funia de par = se apropie deznodământul, sfârșitul
Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărțire; b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă! 2) Tărie, robustețe
fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit
În cele din (sau de pe) urmă = la sfârșitul unui șir, unei succesiuni; în sfârșit
În fine = în sfârșit;
În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit
SFÂRȘÍ,sfârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ◊ Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. ◊ Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva. A sfârși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva. ♦ A termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse. ♦ (Reg.) A înfăptui, a realiza. ♦ A consemna până la sfârșit; a epuiza. 2. Refl. și intranz. A ajunge la capăt, a lua sfârșit, a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ Intranz. (Despre oameni) A ajunge într-un anume fel, într-o anumită situație; (urmat de un infinitiv precedat de prep. „prin”) a ajunge să... Ei sfârșeau prin a se convinge.3. Refl. A-și pierde viața, a se prăpădi, a muri. ◊ Tranz. A omorî. 4. Refl. A avea o senzație de sfârșeală, de leșin; a fi istovit, sleit de puteri. – Din sl. sŭvŭršiti. (Sursa: DEX '98 )
SFÂRȘÍT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. (Sursa: DEX '98 )
SFÂRȘÍT2, -Ă,sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. (Sursa: DEX '98 )
A SE SFÂRȘÍ mă ~éscintranz. 1) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se isprăvi; a se termina. 2) A avea drept sfârșit; a se încheia; a se termina. 3) A pierde forța și energia ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a deceda; a răposa. /<sl. suvurušiti, svrusiti (Sursa: NODEX )
A SFÂRȘÍ ~ésctranz. 1) (acțiuni) A duce până la capăt; a isprăvi; a termina; a dovedi; a încheia. ◊ A o ~ rău a termina o activitate printr-un eșec. 2) pop. A face să se sfârșească; a lipsi de viață; a omorî; a ucide; a răpune; a mântui. ◊ ~ cu cineva a) a rupe relațiile cu cineva; b) a omorî pe cineva. /<sl. suvurušiti, svrusiti (Sursa: NODEX )
SFÂRȘÍT ~urin. 1) Partea cu care se termină sau se încheie ceva. ~ul drumului. ◊ În ~ în cele din urmă. La ~ la urmă. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fără ~ a) care nu se termină niciodată; b) mereu; întruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminație; desinență. 3) Stingere din viață; moarte. ◊ A-și da obștescul ~ a muri. /v. a sfârși (Sursa: NODEX )
SFÂRȘÍ vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.)3. v. desăvârși.4. v. încheia. 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să ~ discuția.)6. v. conchide. 7. v. ieși. 8. a se încheia, a se termina, (înv. și pop.) a se petrece, (înv. și reg.) a se obârși. (Toate trec și se ~.)9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a ~.)13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța!)14. v. expira. 15. v. consuma. 16. v. înceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni. (Sursa: Sinonime )
SFÂRȘÍ vb. v. asasina, devasta, distruge, îndeplini, înfăptui, nimici, omorî, pârjoli, prăpădi, pustii, realiza, suprima, ucide. (Sursa: Sinonime )
SFÂRȘÍT s. 1. v. terminare. 2. v. capăt. 3. v. încheiere. 4. încheiere, (înv.) istov. (După ~ul nunții.)5. încetare, terminare, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ~ul horei.)6. (înv.) săvârșenie. (~ul zilei.)7. final, urmă. (A venit abia la ~.)8. deznodământ, soartă. (~ul bătăliei s-a decis.)9. deznodământ, epilog, final, încheiere, (livr.) fine. (~ul acțiunii unui roman.)10. coadă, fine. (Poanta e plasată la ~.)11. consumare, epuizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (~ul tuturor proviziilor.)12. (fig.) apus. (A ajuns la ~ul vieții.)13. v. moarte. (Sursa: Sinonime )
SFÂRȘÍT adj. 1. v. isprăvit. 2. v. extenuat. 3. v. lihnit. (Sursa: Sinonime )
A (se) sfârși ≠ a (se) începe, a (se) naște, a începe (Sursa: Antonime )
sfîrșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A termina, a isprăvi. – 2. (Refl.) A se termina, a lua sfîrșit. – 3. (Refl.) A se prăpădi, a muri. – Var. săvîrși. Megl. sfășǫs. Sl. sŭvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – Der. sfîrșenie, s. f. (înv., terminare, moarte); sfîrșală, s. f. (slăbiciune, leșin, terminat, isprăvit; s. n., final, moarte); nesfîrșit, adj. (infinit); săvîrșitor, adj. (înfăptuitor, făuritor); desăvîrși, vb. (a isprăvi; a finisa; a perfecționa); desăvîrșit, adj. (perfect, exact). (Sursa: DER )
sfârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfârșésc, imperf. 3 sg. sfârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârșeáscă (Sursa: Ortografic )
sfârșít s. n., pl. sfârșíturi (și: sfârșíte în loc. pe ~) (Sursa: Ortografic )
