SFĂTUITÓR, -OÁRE, sfătuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sfaturi; povățuitor. [Pr.: -tu-i-] – Sfătui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
SFĂTUITÓR adj. v. consultativ. (Sursa: Sinonime )
SFĂTUITÓR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povățuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povățuitor, (înv.) învățător. (Carte ~oare.) (Sursa: Sinonime )
sfătuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. sfătuitóri (Sursa: Ortografic )
sfătuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. sfătuitoárei; pl. sfătuitoáre (Sursa: Ortografic )
| sfătuitor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sfătuitor | sfătuitorul | sfătuitoare | sfătuitoarea |
| plural | sfătuitori | sfătuitorii | sfătuitoare | sfătuitoarele |
| genitiv-dativ | singular | sfătuitor | sfătuitorului | sfătuitoare | sfătuitoarei |
| plural | sfătuitori | sfătuitorilor | sfătuitoare | sfătuitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
