- A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite
SERVÍT2, -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. – V. servi. (Sursa: DEX '98 )
| servit (adj.) adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | servit | servitul | servită | servita |
| plural | serviți | serviții | servite | servitele |
| genitiv-dativ | singular | servit | servitului | servite | servitei |
| plural | serviți | serviților | servite | servitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
