SERTIZÁRE,sertizări, s. f. Acțiunea de a sertiza și rezultatul ei. – V. sertiza. (Sursa: DEX '98 )
SERTIZÁREs.f. Acțiunea de a sertiza; sertizaj. [< sertiza]. (Sursa: DN )
SERTIZÁRE s. sertizaj. (~ unei pietre la inel.) (Sursa: Sinonime )
sertizáre s. f., g.-d. art. sertizării; pl. sertizări (Sursa: Ortografic )
SERTIZÁ,sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. – După fr. sertir. (Sursa: DEX '98 )
A SERTIZÁ ~éztranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastică a capetelor. 2) (pietre prețioase) A fixa într-o montură. /<fr. sertir (Sursa: NODEX )
SERTIZÁvb. I. tr. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereților ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartușului. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o montură. [Cf. fr. sertir]. (Sursa: DN )
SERTIZÁvb. tr. 1. a ansambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul în tubul cartușului. 2. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr. sertir) (Sursa: MDN )
sertisá (-séz, -át), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant. (Sursa: DER )
sertizá vb., ind. prez. 1 sg. sertizéz, 3 sg. și pl. sertizeáză (Sursa: Ortografic )
SERTIZÁRE (‹ sertiza) s. f. 1. Sistem de fixare a unei pietre ornamentale într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii sau a unor gheare ale ei. 2. (TEHN.) Operație de reducere, prin deformarea plastică a secțiunii la capătul unei piese tubulare, în vederea asamblării ei cu o altă piesă. (Sursa: DE )
