Dex serios, serios, definiţie serios, dex.ro Mobile

A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios
A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios
A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat
A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios
A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite)
A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită)
Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă
Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic
Cu temeinicie = temeinic, serios
De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important
Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment
Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător
a se pune cu posuzul = a se apuca în mod serios de ceva, a depune eforturi susținute pentru realizarea unei acțiuni
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios
Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment

SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. II. S. n. (Înv.) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊ Expr. (Și azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus. (Sursa: DEX '98 )

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus]. (Sursa: DN )

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ◊ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru). (< fr. sérieux, lat. seriosus) (Sursa: MDN )

SERIÓS adj., adv., interj. 1. adj. v. cumpătat. 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~oasă.) 3. adj. grav, solemn, (înv.) marțial, (înv.) solemnel. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~oasă.) 5. adj. amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~oasă cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adânc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.) 8. adj. v. convingător. 9. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (A invocat o scuză ~oasă.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanțial, vital, (livr.) c******l, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~oase.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~oasă la dezvoltarea ...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~oasă; o formă ~oasă a bolii.) 13. adv. foarte, grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 15. interj. zău!, (franțuzism) parol. (Sursa: Sinonime )

SERIÓS s. v. seriozitate. (Sursa: Sinonime )

Serios ≠ glumeț, neserios, ușuratic (Sursa: Antonime )

seriós (-oásă), adj. – Sobru, grav. Fr. sérieux, it. serioso. – Der. seriozitate, s. f. (gravitate, însemnătate); neserios, adj. (puțin serios, fără seriozitate). (Sursa: DER )

seriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. serióși; f. sg. serioásă, pl. serioáse (Sursa: Ortografic )

seriós s. n. (sil. -ri-os) (Sursa: Ortografic )

SERIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care stăruie să pătrundă în esența lucrurilor; care știe să aprofundeze, alegând esența. Student ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivolă; fără veselie frivolă. 3) (despre acțiuni, lucrări etc.) Care este făcut cu mare simț de răspundere; realizat în mod conștiincios. Aport ~. 4) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește severitate; sever; grav. 5) (despre stări de lucruri) Care poate avea urmări grave; care se poate complica. Boală ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. seriose (Sursa: NODEX )