A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu
A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape
A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite
A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul
A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); a da (pe cineva) afară din serviciu
A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora
A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l)
A intrat murga în sat = s-a înserat
A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios
A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocăi; b) a îmbătrâni
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri
A lucra) din birou = (a lucra) de la distanță, fără observarea și cunoașterea realităților
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios
A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute
A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație
A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge
A o șterge (sau a pleca) englezește = a pleca repede și pe neobservate
A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa
A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă
A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea
A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva; a pune sub observație, a urmări
A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu
A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari)
A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva)
A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut
A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat
A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru
A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios
A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite)
A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat
A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase
A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri
A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate
A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.)
A-i cădea (sau a-i veni cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a cere servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație asemănătoare
A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare
A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși
A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva)
A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită)
SER,seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. ◊ Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. sérum, lat. serum. (Sursa: DEX '98 )
SERs.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sângele unui animal vaccinat sau preparat pe cale artificială, folosit pentru vindecarea unor boli. [< fr. sérum, cf. lat. serum]. (Sursa: DN )
SERs. n. partea lichidă a sângelui. ◊ lichid din sânge sau preparat artificial, care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară, în scop terapeutic. (< fr. sérum, lat. serum) (Sursa: MDN )
SER s. 1.(BIOL.) (înv.) zer. 2.(FARM.) ser specific = antiser. (Sursa: Sinonime )
ser (-ruri), s. n. – Partea lichidă a sîngelui. – Var. serum. Lat. serum (sec. XIX). – Der. seros, adj., din fr. séreux; serozitate, s. f., din fr. sérosité. (Sursa: DER )
ser s. n., (feluri) pl. séruri (Sursa: Ortografic )
SER ~urin. 1) Component lichid al sângelui. 2) Lichid preparat din sânge sau pe cale artificială și utilizat în scopuri terapeutice. ◊ ~ imun ser care conține anticorpi meniți să neutralizeze agenții patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infecțioase. ~ artificial (sau fiziologic) soluție salină diluată, asemănătoare cu plasma sangvină, folosită pentru dizolvarea unor medicamente sau pentru înlocuirea pierderilor mari de lichide sau de sânge. /<fr. sérum, lat. serum (Sursa: NODEX )
