seniná pers. 3 sg. senineáză, vb. I (înv.) a însenina; a lumina. (Sursa: DAR )
SENÍN, -Ă,senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit. 3. S. n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. și reg.) sărín, -ă adj.] – Lat. serenus. (Sursa: DEX '98 )
SENÍN1n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime. ◊ Din ~ deodată; pe neașteptate. /<lat. serenus (Sursa: NODEX )
SENÍN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădește liniște sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. /<lat. sarenus (Sursa: NODEX )
SENÍN adj. v. lin, liniștit, netulburat, tihnit. (Sursa: Sinonime )
SENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.)2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ul cerului.)3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.)5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopți ~.)6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.) (Sursa: Sinonime )
SENÍN adj., s. v. calm. (Sursa: Sinonime )
SENÍN s. v. astâmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă. (Sursa: Sinonime )
Senin ≠ înnorat, noros (Sursa: Antonime )
senínsenínuri, s.n. (reg.) stâncă. (Sursa: DAR )
senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin). (Sursa: DER )
senín adj. m., pl. seníni; f. sg. senínă, pl. seníne (Sursa: Ortografic )
senín s. n. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
senin adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
senin
seninul
senină
senina
plural
senini
seninii
senine
seninele
genitiv-dativ
singular
senin
seninului
senine
seninei
plural
senini
seninilor
senine
seninelor
vocativ
singular
seninule
senino
plural
seninilor
seninelor
senina
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
