Dex.Ro Mobile
SENÁT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus. (Sursa: DEX '98 )

SENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituții de învățământ superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân]. (Sursa: DN )

SENÁT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept. ◊ loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior. (< fr. sénat, lat. senatus) (Sursa: MDN )

SENÁT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (POL.) (înv.) singlit. (Sursa: Sinonime )

senát (-turi), s. n. – Sfatul bătrînilor în Roma antică, parlament. Fr. sénat. – Der. senator, s. m., din fr. sénateur; senatorial, adj., din fr. sénatorial; senatoreasă, s. f. (nevastă de senator); senatorie, s. f. (funcția de senator). (Sursa: DER )

senát s. n., pl. senáte (Sursa: Ortografic )

SENÁT ~e n. 1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele țări) Camera superioară a parlamentului. 3) : ~ universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. /<lat. senatus, fr. sénat (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
senat (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular senat senatul
plural senate senatele
genitiv-dativ singular senat senatului
plural senate senatelor
vocativ singular
plural

senat (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular senat senatul
plural senaturi senaturile
genitiv-dativ singular senat senatului
plural senaturi senaturilor
vocativ singular
plural