SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene. (Sursa: DEX '98 )
SÉNĂ f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena (Sursa: NODEX )
SÉNĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.) (Sursa: Sinonime )
sénă s. f., g.-d. art. sénei (Sursa: Ortografic )
| senă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | senă | sena |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | sene | senei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | senă, seno |
| plural | — |
