SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie. (Sursa: DEX '98 )
SEMIOLOGÍEf. 1) Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum și cu metodele de diagnosticare a lor. 2) Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor si al sistemelor de semne; semiotică. [G.-D. semiologiei; Sil. -mi-o-] /<fr. sémologie (Sursa: NODEX )
SEMIOLOGÍEs.f.1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință]. (Sursa: DN )
SEMIOLOGÍEs. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie) (Sursa: MDN )
SEMIOLOGÍE s.f. 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor și semnelor diferitelor boli, precum și al metodelor de a le pune în evidență. 2. Semiotică. (Sursa: DLRC )
SEMIOLOGÍE s. 1.(MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patognomonie. 2. v. semiotică. (Sursa: Sinonime )
semiologíe s. f. (sil. -mi-o-), art. semiología, g.-d. semiologíi, art. semiologíei (Sursa: Ortografic )
