SEMICONDUCTÓR, -OÁRE,semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur. (Sursa: DEX '98 )
SEMICONDUCTÓRs.n. Material solid care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor și mai mică în raport cu aceea a substanțelor izolante. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur]. (Sursa: DN )
SEMICONDUCTÓR, -OÁREadj., s. m. (material) cu conductibilitate selectivă între cea a metalelor și cea a izolatorilor. (< fr. semiconducteur) (Sursa: MDN )
semiconductór adj. m., s. m., pl. semiconductóri; f. sg. și pl. semiconductoáre (Sursa: Ortografic )
SEMICONDUCTÓR1 ~oáren. Material cu o conductibilitate electrică intermediară între cea a conductoarelor (metalelor) și cea a izolatorilor (dielectricilor). /<fr. semi-cunducteur (Sursa: NODEX )
SEMICONDUCTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre materiale) Care are conductibilitate electrică intermediară. 2) (despre dispozitive) Care funcționează pe baza materialelor cu conductibilitate electrică intermediară. /<fr. semi-cunducteur (Sursa: NODEX )
