SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
SEMEȚÍE s. 1. v. măreție. 2. mândrie, (pop.) dârzenie, făloșenie, făloșie. (O ținută plină de ~.) 3. v. curaj. 4. v. îngâmfare. (Sursa: Sinonime )
SEMEȚÍE s. v. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neo-brăzare, nerușinare, obrăznicie, sfrun-tare, trufie, tupeu. (Sursa: Sinonime )
Semeție ≠ simplețe, simplitate (Sursa: Antonime )
semețíe s. f., art. semețía, g.-d. art. semețíei; pl. semețíi (Sursa: Ortografic )
SEMEȚÍE ~i f. 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată fața de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției] /semeț + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| semeție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | semeție | semeția |
| plural | semeții | semețiile |
| genitiv-dativ | singular | semeții | semeției |
| plural | semeții | semețiilor |
| vocativ | singular | semeție, semețio |
| plural | semețiilor |
