SEMÉM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din fr. sémème. (Sursa: DEX '98 )
SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème) (Sursa: MDN )
semém s. n., pl. seméme (Sursa: Ortografic )
SEMÉM ~e n. lingv. Unitate de semnificație a unui cuvânt, alcătuită din mai multe seme. /<fr sémeme (Sursa: NODEX )
| semem substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | semem | sememul |
| plural | sememe | sememele |
| genitiv-dativ | singular | semem | sememului |
| plural | sememe | sememelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
