Dex.Ro Mobile
SEMEȚÍ, semețésc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț. (Sursa: DEX '98 )

SEMEȚÍ vb. v. îngâmfa. (Sursa: Sinonime )

SEMEȚÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține. (Sursa: Sinonime )

semețí (-țésc, -ít), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență). (Sursa: DER )

semețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețésc, imperf. 3 sg. semețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. semețeáscă (Sursa: Ortografic )

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti. (Sursa: DEX '98 )

A SE SEMEȚÍ mă ~ésc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț (Sursa: NODEX )

SEMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și adverbial 1) Care exprimă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; falnic; trufaș. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneț. 3) rar Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreț; îngâmfat; înfumurat; falnic. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

SEMÉȚ adj. 1. v. falnic. 2. v. avântat. 3. v. curajos. 4. mândru, țanțoș, (pop.) dârz, fălos. (Un mers ~.) 5. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țâfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pâșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?) 6. mândru, orgolios, trufaș, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreț pentru cei din jur.) 7. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )

seméț adj. m., pl. seméți; f. sg. semeáță, pl. seméțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
semeț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular semeț semețul semeață semeața
plural semeți semeții semețe semețele
genitiv-dativ singular semeț semețului semețe semeței
plural semeți semeților semețe semețelor
vocativ singular
plural

semeți   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) semeți semețire semețit semețind singular plural
semețește semețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) semețesc (să) semețesc semețeam semeții semețisem
a II-a (tu) semețești (să) semețești semețeai semețiși semețiseși
a III-a (el, ea) semețește (să) semețească semețea semeți semețise
plural I (noi) semețim (să) semețim semețeam semețirăm semețiserăm, semețisem*
a II-a (voi) semețiți (să) semețiți semețeați semețirăți semețiserăți, semețiseți*
a III-a (ei, ele) semețesc (să) semețească semețeau semeți semețiseră
* Formă nerecomandată