SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar). (Sursa: DEX '98 )
SELENÁR, -Ă adj. (Liv.) Din Lună, lunar. [< gr. selene – lună + -ar, după lunar]. (Sursa: DN )
SELENÁR, -Ă adj. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I). (< selen- + -ar) (Sursa: MDN )
SELENÁR adj. v. lunar. (Sursa: Sinonime )
selenár adj. m., pl. selenári; f. sg. selenáră, pl. selenáre (Sursa: Ortografic )
SELENÁR ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic Selenei; referitor la Lună; lunar. /Selene n. pr. + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| selenar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | selenar | selenarul | selenară | selenara |
| plural | selenari | selenarii | selenare | selenarele |
| genitiv-dativ | singular | selenar | selenarului | selenare | selenarei |
| plural | selenari | selenarilor | selenare | selenarelor |
| vocativ | singular | selenarule | selenaro |
| plural | selenarilor | selenarelor |
