SEÍSM, seisme, s. n. Cutremur de pământ. – Din fr. séisme. (Sursa: DEX '98 )
SEISM- v. seismo-. (Sursa: DN )
SEÍSM s.n. 1. Cutremur de pământ. 2. (Fig.) Zguduire socială de mari proporții; răscoală, revoluție. [Pron. se-ism. / < fr. séisme, cf. gr. seismos]. (Sursa: DN )
SEÍSM1 s. n. cutremur (de pământ). (< fr. séisme) (Sursa: MDN )
SEISM2(O)-, -SEÍSTĂ elem. „cutremur”, „vibrație”, „seism” (1). (< fr. séism/o/-, -séiste, cf. gr. seismos, seistes) (Sursa: MDN )
SEÍSM s. v. cutremur. (Sursa: Sinonime )
seísm s. n., pl. seísme (Sursa: Ortografic )
SEÍSM ~e n. 1) Cutremur de pământ. 2) fig. Tulburare socială de mari proporții. /<fr. séisme (Sursa: NODEX )
| seism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | seism | seismul |
| plural | seisme | seismele |
| genitiv-dativ | singular | seism | seismului |
| plural | seisme | seismelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
