SEGREGÁT s.n. (Metal.) Segregație. [< engl. segregat]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE SEGREGÁ pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SEGREGÁ segrég tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SEGREGÁ vb. v. despărți, izola, separa. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

segregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segrég, 3 sg. și pl. segrégă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard