SÉIF,seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe. (Sursa: DEX '98 )
ȘEF, – Ă,șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef. (Sursa: DEX '98 )
SEIF ~urin. 1) Dulap sau ladă specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente, obiecte de preț; casă. 2) Încăpere, special amenajată, în care se află asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe (Sursa: NODEX )
ȘEF ~ă (~i, ~e)m. și f. 1) Persoană care se află la conducere; conducător; cap. ~ de policlinică. 2) Persoană aflată într-un post înalt, luată în raport cu altele din subordinea sa; superior. Bucătar-~. Medic-~. /<fr. chef (Sursa: NODEX )
SEIFs.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe]. (Sursa: DN )
ȘEF, -Ăs.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef]. (Sursa: DN )
ȘEF, -Ăs. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef) (Sursa: MDN )
contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi (Sursa: DOOM 2 )
inspéctor-șéf s. m., pl. inspéctori-șéfi (Sursa: DOOM 2 )
SEIF s. casă de bani. (Sursa: Sinonime )
ȘEF s. 1. v. superior. 2. v. conducător. 3. v. conducător. 4.(MUZ.) șef de orchestră = dirijor. 5.(MIL.) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, (înv. și reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vârhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oștirii.)6. v. conducător. (Sursa: Sinonime )
șef s.n. (reg.) astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul. (Sursa: DAR )
șef (-fi), s. m. – 1. Conducător, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef. – Der. șefie, s. f. (conducere); șefuleasă, s. f. (nevastă de șef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easă, pornind de la forma art. șeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subșef, s. m., după fr. sous-chef. (Sursa: DER )
redáctor-șef s. m., pl. redáctori-șefi (Sursa: Ortografic )
redáctor-șef adjúnct s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )
