SEDÚCȚIE, seducții, s. f. Faptul de a seduce; atracție deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupție. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SEDÚCȚIE s.f. Seducere. ◊ (Jur.) Seducție de minore = infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi s*****e cu el. [Gen. -iei, var. seducțiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SEDÚCȚIE s. f. seducere. ◊ (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport s****l. (< fr. séduction, lat. seductio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SEDÚCȚIE s. 1. v. încântare. 2. v. tentație. 3. ademenire, amăgire, seducere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupție, p********e, seducere. (~ unei minore.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sedúcție s. f. (sil. -ți-e), art. sedúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. sedúcției; pl. sedúcții, art. sedúcțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SEDÚCȚIE ~i f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducției; Sil. -ți-e] /<lat. seductio, ~onis, fr. séduction (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard