SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SEDUCĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încântător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SEDUCĂTÓR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de minore.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Seducător ≠ repugnant, repulsiv, respingător, scârbos (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; f. sg. și pl. seducătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SEDUCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SEDUCĂTÓR2 ~i m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard