SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio]. (Sursa: DN )
SEDIȚIÚNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio) (Sursa: MDN )
SEDIȚIÚNE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. (Sursa: Sinonime )
sedițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni (Sursa: Ortografic )
SEDIȚIÚNE ~i f. livr. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; rebeliune; răscoală. /<fr. sédition (Sursa: NODEX )
| sedițiune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sedițiune | sedițiunea |
| plural | sedițiuni | sedițiunile |
| genitiv-dativ | singular | sedițiuni | sedițiunii |
| plural | sedițiuni | sedițiunilor |
| vocativ | singular | sedițiune, sedițiuneo |
| plural | sedițiunilor |
