SECȚIONÁRE, secționări, s. f. Acțiunea de a secționa. [Pr.: -ți-o-] – V. secționa. (Sursa: DEX '98 )
SECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a secționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < secționa]. (Sursa: DN )
SECȚIONÁRE s. 1. v. împărțire. 2. secțiune, tăiere. (~ unui tendon.) (Sursa: Sinonime )
secționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. secționării; pl. secționări (Sursa: Ortografic )
SECȚIONÁ, secționéz, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner. (Sursa: DEX '98 )
A SECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. sectionner (Sursa: NODEX )
SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner]. (Sursa: DN )
SECȚIONÁ vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr. sectioner) (Sursa: MDN )
SECȚIONÁ vb. v. împărți. (Sursa: Sinonime )
secționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. secționéz, 3 sg. și pl. secționeáză (Sursa: Ortografic )
| secționa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) secționa | secționare | secționat | secționând | singular | plural |
| secționează | secționați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | secționez | (să) secționez | secționam | secționai | secționasem |
| a II-a (tu) | secționezi | (să) secționezi | secționai | secționași | secționaseși |
| a III-a (el, ea) | secționează | (să) secționeze | secționa | secționă | secționase |
| plural | I (noi) | secționăm | (să) secționăm | secționam | secționarăm | secționaserăm, secționasem* |
| a II-a (voi) | secționați | (să) secționați | secționați | secționarăți | secționaserăți, secționaseți* |
| a III-a (ei, ele) | secționează | (să) secționeze | secționau | secționară | secționaseră |
* Formă nerecomandată
| secționare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | secționare | secționarea |
| plural | secționări | secționările |
| genitiv-dativ | singular | secționări | secționării |
| plural | secționări | secționărilor |
| vocativ | singular | secționare, secționareo |
| plural | secționărilor |
