SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza. – V. seculariza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [< seculariza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SECULARIZÁRE s. (înv.) secularizație. (~ averilor mănăstirești.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

secularizáre s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SECULARIZÁ, secularizéz, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din fr. séculariser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SECULARIZÁ ~éz tranz. (bunuri bisericești sau mănăstirești) A trece în proprietatea statului; a etatiza. /<fr. seculariser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [< fr. séculariser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. (< fr. séculariser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

secularizá vb., ind. prez. 1 sg. secularizéz, 3 sg. și pl. secularizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard