SECONDÁ vb. I v. secunda. (Sursa: DEX '98 )
SECONDÁ vb. I. v. secunda. (Sursa: DN )
| seconda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) seconda | secondare | secondat | secondând | singular | plural |
| secondează | secondați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | secondez | (să) secondez | secondam | secondai | secondasem |
| a II-a (tu) | secondezi | (să) secondezi | secondai | secondași | secondaseși |
| a III-a (el, ea) | secondează | (să) secondeze | seconda | secondă | secondase |
| plural | I (noi) | secondăm | (să) secondăm | secondam | secondarăm | secondaserăm, secondasem* |
| a II-a (voi) | secondați | (să) secondați | secondați | secondarăți | secondaserăți, secondaseți* |
| a III-a (ei, ele) | secondează | (să) secondeze | secondau | secondară | secondaseră |
* Formă nerecomandată
