SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iar-ba-ovăzului, iarba-vântului. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

secăreá s. f., pl. secăréle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard