SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă. (Sursa: DEX '98 )
SCĂFÂRLÍE s. v. craniu. (Sursa: Sinonime )
SCĂFÂRLÍE s. v. caliciu, calotă, cap, creștet, cupă, parietal, potir, rotulă, sinciput, vertex. (Sursa: Sinonime )
scăfârlíe s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile (Sursa: Ortografic )
SCĂFÂRLÍE ~i f. 1) pop. (la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; tigvă. 2) iron. Cap al omului. [G.-D. scăfârliei] /Din scafă (Sursa: NODEX )
| scăfârlie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | scăfârlie | scăfârlia |
| plural | scăfârlii | scăfârliile |
| genitiv-dativ | singular | scăfârlii | scăfârliei |
| plural | scăfârlii | scăfârliilor |
| vocativ | singular | scăfârlie, scăfârlio |
| plural | scăfârliilor |
