Dex.Ro Mobile
Vezi 35 expresii

SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut. (Sursa: DEX '98 )

SCUTÍ vb. 1. v. absolvi. 2. a dispensa. (Îl ~ de gimnastică.) 3. a slăbi. (~-mă cu întrebările!) (Sursa: Sinonime )

SCUTÍ vb. v. adăposti, apăra, ascunde, dosi, feri, mistui, ocroti, păstra, păzi, proteja. (Sursa: Sinonime )

scutí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scutésc, imperf. 3 sg. scuteá; conj. prez. 3 sg. și pl. scuteáscă (Sursa: Ortografic )

A SCUTÍ ~ésc tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit.~ește-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbește-mă, te rog! /Din scut (Sursa: NODEX )

SCUȚ, scuți, s. m. Sloi mare de gheață. ♦ Țurțur. (Sursa: DLRM )

SCUȚ s. v. țurțur. (Sursa: Sinonime )

scuț (-țuri), s. n. – Țurțure, ciucure de gheață. Poate legat de sl. skutŭ „marginea, bordura unei haine” (Scriban). (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
scuti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scuti scutire scutit scutind singular plural
scutește scutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scutesc (să) scutesc scuteam scutii scutisem
a II-a (tu) scutești (să) scutești scuteai scutiși scutiseși
a III-a (el, ea) scutește (să) scutească scutea scuti scutise
plural I (noi) scutim (să) scutim scuteam scutirăm scutiserăm, scutisem*
a II-a (voi) scutiți (să) scutiți scuteați scutirăți scutiserăți, scutiseți*
a III-a (ei, ele) scutesc (să) scutească scuteau scuti scutiseră
* Formă nerecomandată

scuț (s.m.)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scuț scuțul
plural scuți scuții
genitiv-dativ singular scuț scuțului
plural scuți scuților
vocativ singular
plural