(A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp
A avea mână scurtă = a fi zgârcit
A avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere = a fi miop
A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt
A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces
A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească
A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău
A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi
A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva)
A strânge în chingi = a închinga strâns un cal; a constrânge pe cineva, a lua din scurt
A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute)
A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni
A ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva
A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva)
A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2) Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap
A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției
A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea
Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie
De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt
Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
Pe curând = în scurtă vreme, la scurt interval de timp (în raport cu prezentul)
Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi
Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp
Peste puțin = în curând, în scurt timp
Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba
Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede
În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă
În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe
În curând = în scurt timp, nu peste mult timp
În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat
În treacăt = a) în trecere; b) în fugă, la repezeală; c) în câteva cuvinte, pe scurt; pe deasupra, superficial
Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar
SCURT, -Ă,scurți, -te, adj. adv., s. f. I. Adj. 1. (Despre obiecte) De lungime redusă. ♦ (Despre distanțe, drumuri) Care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă). ♦ (Substantivat, f. pl.) Unde scurte. ♦ Expr. A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute). ♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării. ♦ (Despre opere literare sau științifice) De proporții reduse. ♦ (Despre vorbire) Concis, fără multe cuvinte. ◊ Loc. adv. În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe. ♦ Fig. Mărginit, redus. 2. (Despre părți ale corpului) De lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund. ◊ Vedere scurtă = miopie. ◊ Expr. (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop. A avea mână scurtă = a fi zgârcit. ♦ (Despre lucruri) Care are o înălțime mică. 3. (Despre vreme sau despre alte noțiuni temporale) Care durează puțin, care trece sau se termină repede. ◊ Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie. * Expr. În (sau peste) scurt timp sau în scurtă vreme = în curând. II. Adv. 1. Brusc, repede. Se oprește scurt. ♦ Fără multă vorbă; fără a admite replică, energic. I-a poruncit scurt.2. (De) la distanță mică; p. ext. strâns. A lega scurt.III. S. f. 1. Haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor. 2. (Pop.) Inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală. – Probabil lat. *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
SCURT adj. v. încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, puțin, redus. (Sursa: Sinonime )
SCURT adj., adv. 1. adj. mic, redus, restrâns. (Un text ~.)2. adj. v. concis. 3. adj. v. scund. 4. adj. mic. (Creion ~.)5. adj. mic. (Vara noaptea-i ~.)6. adj. v. puțin. 7. adv. strâns. (Apucă iapa ~ de căpăstru.)8. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla. (~ se întoarce spre el și ...) (Sursa: Sinonime )
Scurt ≠ lung, vast (Sursa: Antonime )
scurt (-tă), adj. – 1. De lungime mică. – 2. De durată mică. – 3. Concis, rezumat. – 4. Mic, jos, de înălțime mică. – Mr. șcurtu, istr. scurt. Lat. cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 463; REW 2421), cf. it. (s)corto, alb. škurtë, prov. cort, fr. court, cat. curt, sp. corto, port. curto. Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi și de origine expresivă, cel puțin în rom. În mr. pare să depindă de alb.; cf. alb. Skortull, toponim (Jokl, BA, IV, 195), care provine în mod sigur din rom. Der. scurtă, s. f. (varice la subțioară, inflamație, tumoare; capă, mantou scurt; Trans., pai mic; pai pentru a trage la sorți); curta, vb. (Banat, a tăia lemne); scurta, vb. (a tăia, a face mai scurt; a micșora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvînt vulgar și tîrziu (Niermeyer 390), cf. alb. škurtoń (Meyer 217; Philippide, II, 640), calabr. scurtare (cf. REW 2994); scurtătură, s. f. (lemn, băț scurt, retevei); scurtime, s. f. (însușirea de a fi scurt); scurteică, s. f. (cațaveică, scurtă de blană, haină de stofă pentru femei); prescurta, vb. (a abrevia), după germ. verkürzen. – Din rom. provin bg. skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), sb. škurteljka, stuteljka. (Sursa: DER )
scurt adj. m., pl. scurți; f. sg. scúrtă, pl. scúrte (Sursa: Ortografic )
SCURT1adv. 1) Lăsând o lungime mică. A reteza ~. 2) În puține cuvinte; concis. A vorbi ~. ◊ Pe ~ (sau în ~) concis. ~ și cuprinzător concis și cu un conținut bogat. /<lat. excurtus (Sursa: NODEX )
SCURT2 ~tă (~ți, ~te)(în opoziție cu lung) 1) (despre obiecte, distanțe, părți ale corpului etc.) Care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită. Rochie ~tă. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (față de cineva). A ține (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mână ~tă a fi zgârcit. A fi ~ la vorbă a vorbi puțin; a fi necomunicativ. În ~tă vreme (sau în ~ timp) peste puțin timp; în curând. 2) (despre lucrări literare, muzicale etc.) Care este de proporții reduse. /<lat. excurtus (Sursa: NODEX )
SCÚRTĂ1 ~ef. Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. ~ de piele. /Din scurt (Sursa: NODEX )
SCÚRTĂ2 ~ef. pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă. A face ~. / Din scurt (Sursa: NODEX )
SCRIERE ÎN SCÚRT s. v. prescurtare, rezumat. (Sursa: Sinonime )