SCUȚ, scuți, s. m. Sloi mare de gheață. ♦ Țurțur. (Sursa: DLRM )
SCUȚ s. v. țurțur. (Sursa: Sinonime )
scuț, scúțuri, s.n. (reg.) 1. țurțur de gheață. 2. murdărie, jeg. 3. sloi mare de gheață. 4. conglomerat de materii. (Sursa: DAR )
scuț (-țuri), s. n. – Țurțure, ciucure de gheață. Poate legat de sl. skutŭ „marginea, bordura unei haine” (Scriban). (Sursa: DER )
| scuț (s.m.) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | scuț | scuțul |
| plural | scuți | scuții |
| genitiv-dativ | singular | scuț | scuțului |
| plural | scuți | scuților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| scuț (s.n.) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | scuț | scuțul |
| plural | scuțuri | scuțurile |
| genitiv-dativ | singular | scuț | scuțului |
| plural | scuțuri | scuțurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
