SCRẤNCIOB,scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așează două persoane, pentru a se legăna. [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracție. (Sursa: DLRC )
SCRÂNCIOB s. dulap, leagăn, (înv. și reg.) scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă. (S-a dat în ~ la moși.) (Sursa: Sinonime )
scrânciob s. n., pl. scrâncioburi (Sursa: Ortografic )
SCRÂNCIOB ~urin. Instalație distractivă alcătuită din unul sau mai multe leagăne, care balansează înainte și înapoi sau se rotesc în jurul unei axe fixe. /<sl. sukrontiti (Sursa: NODEX )
scrînciób (-buri), s. n. – Leagăn. – Var. Munt. scîrcium. Origine incertă, probabil expresivă, cf. cocioabă, cociorbă, și pe de altă parte, scîrț, scripet. Legătura cu vb. a scrînti „a se răsuci” (Scriban) nu este verosimilă. – Der. scrînciobar, s. m. (Mold., persoană care închiriază scrîncioburile la sărbători). (Sursa: DER )
