Dex.Ro Mobile
SCORBÚT, scorbuturi, s. n. Boală datorată lipsei de vitamină C în alimentație, care se manifestă prin slăbirea forței musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. – Din fr. scorbut. (Sursa: DEX '98 )

SCORBÚT s.n. Boală cronică datorită lipsei vitaminei C în alimentație și manifestată prin anemie, sângerarea gingiilor, apariția unor răni deschise pe corp etc. [< fr. scorbut, cf. gr. scorbut , lat. med. scorbutus]. (Sursa: DN )

SCORBÚT s. n. boală cronică datorată lipsei vitaminei C din alimentație, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. (< fr. scorbut, lat. scorbutus) (Sursa: MDN )

SCORBÚT s. (MED.) (pop.) studeniță. (Sursa: Sinonime )

scorbút s. n., pl. scorbúturi (Sursa: Ortografic )

SCORBÚT ~uri n. Boală cauzată de lipsa vitaminei C, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților. /<lat. scorbutus, germ. Scorbut, fr. scorbut (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
scorbut   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scorbut scorbutul
plural scorbuturi scorbuturile
genitiv-dativ singular scorbut scorbutului
plural scorbuturi scorbuturilor
vocativ singular
plural