SCLAV, -Ă,sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave. (Sursa: DEX '98 )
SCLAV, -Ăs.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave]. (Sursa: DN )
SCLAV, -Ăs. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus) (Sursa: MDN )
SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.) (Sursa: Sinonime )
Sclav ≠ stăpân (Sursa: Antonime )
sclav s. m., pl. sclavi (Sursa: Ortografic )
SCLAV ~ă ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și de mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinței altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus (Sursa: NODEX )
sclávă s. f., g.-d. art. sclávei; pl. scláve (Sursa: Ortografic )
LACUL SCLAVULUI (GREAT SLAVE LAKE [greit sleiv leik]) v. Marele Lac al Sclavului. (Sursa: DE )
