SCHIZOTÍMIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă schizotimie. (< fr. schizothymique) (Sursa: MDN )
| schizotimic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | schizotimic | schizotimicul | schizotimică | schizotimica |
| plural | schizotimici | schizotimicii | schizotimice | schizotimicele |
| genitiv-dativ | singular | schizotimic | schizotimicului | schizotimice | schizotimicei |
| plural | schizotimici | schizotimicilor | schizotimice | schizotimicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
