SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și f. Persoană care schiază, care practică schiul. [Pr.: schi-or] – Din fr. skieur. (Sursa: DEX '98 )
SCHIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Cel care schiază, care practică schiul (2). [Pron. schi-or. / cf. fr. skieur]. (Sursa: DN )
SCHIÓR, -OÁRE s. m. f. cel care schiază, care practică schiul (2). (< fr. skieur) (Sursa: MDN )
schiór s. m., pl. schióri (Sursa: Ortografic )
SCHIÓR ~oáră ( ~óri, ~oáre ) m. și f. Persoană care practică schiul. Echipă de ~i. [Sil. schi-or] /<fr. skieur (Sursa: NODEX )
| schior substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | schior | schiorul | schioară | schioara |
| plural | schiori | schiorii | schioare | schioarele |
| genitiv-dativ | singular | schior | schiorului | schioare | schioarei |
| plural | schiori | schiorilor | schioare | schioarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
