SCHIÁ, schiez, vb. I. Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2 ). [Pr.: schi-a ] – Din fr. skier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a- , var. scia- . / < fr. skia , cf. gr. skia ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
SCHIÁ1 vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
SCHIA2-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr. skia- , sciado-, scio-, cf. gr. skia , -ados) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz , 3 sg. și pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. și pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiínd (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
A SCHIÁ ~éz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a ] /<fr. skier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
schíe , schíi, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard
schia verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) schia schie re schia t schii nd singular plural schia ză schia ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) schie z (să) schie z schia m schia i schia sem a II-a (tu) schie zi (să) schie zi schia i schia și schia seși a III-a (el, ea) schia ză (să) schie ze schia schie schia se plural I (noi) schie m (să) schie m schia m schia răm schia serăm, schia sem* a II-a (voi) schia ți (să) schia ți schia ți schia răți schia serăți, schia seți* a III-a (ei, ele) schia ză (să) schie ze schia u schia ră schia seră
* Formă nerecomandată
schie substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular schi e schi a plural schi i schi ile genitiv-dativ singular schi i schi ei plural schi i schi ilor vocativ singular schi e, schi o plural schi ilor
