SCHIȚÁ,schițez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ Fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trăsături caracteristice. ♦ Fig. A face în mod vag, incomplet un gest, o mișcare etc. 2. A fixa punctele principale ale unui plan, ale unei lucrări, a proiecta în linii mari; a concepe. – Din it. schizzare. Cf. schiță. (Sursa: DEX '98 )
SCHIȚÁvb. I. tr.1. A desena ceva schematic; a face o schiță. ♦ (Fig.) A reda prin câteva trăsături specifice; a contura. ♦ A executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 2. A fixa punctele principale ale unui plan; a proiecta în linii mari; a concepe. [< it. schizzare]. (Sursa: DN )
SCHIȚÁvb. I. tr. 1. a desena ceva schematic; a face o schiță. ◊ (fig.) a expune în mod sumar; a contura. 2. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 3. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe. II. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale. (< it. schizzare) (Sursa: MDN )
SCHIȚÁ vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. (A ~ profilul cuiva.)2. a trasa. (A ~ ideile principale într-o lucrare.) (Sursa: Sinonime )
schíța s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu polca; melodie după care se execută acest dans. (Sursa: DAR )
schițá vb., ind. prez. 1 sg. schițéz, 3 sg. și pl. schițeáză (Sursa: Ortografic )
SCHÍȚĂ,schițe, s. f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). ♦ Plan inițial și sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală și sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo. (Sursa: DEX '98 )
A SCHIȚÁ ~éztranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în linii generale (printr-o schiță). ◊ ~ un gest a face un gest abia zărit. ~ un zâmbet (sau un surâs) a zâmbi abia perceptibil. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora din timp în linii mari; a contura. /Din schiță (Sursa: NODEX )
SCHÍȚĂ ~ef. 1) Plan redus, care conține o viziune de ansamblu asupra unei lucrări; schemă. 2) Variantă inițială a unei lucrări artistice sau științifice; ciornă; concept. 3) Creație literară epică în proză, care redă o întâmplare scurtă. /<fr. esquisse (Sursa: NODEX )
SCHÍȚĂs.f.1. Desen sumar, reprezentând aproximativ conturul și trăsăturile specifice ale unui obiectiv. ♦ Desen executat repede, după o hartă sau după natură, în scopul redării detaliilor topografice ale unei porțiuni de teren. ♦ Prima concepție, încă nefinisată, a unei lucrări; schemă. 2. Specie literară în proză în care se povestește o întâmplare scurtă și simplă. [< it. schizzo]. (Sursa: DN )
SCHÍȚĂs. f. 1. desen sumar reprezentând aproximativ conturul și trăsăturile specifice ale unui obiect. *desen executat repede, după o hartă sau după natură în scopul redării detaliilor topografice ale unei porțiuni de teren. 2. reprezentare sumară, în linii generale, a (concepției) unei lucrări scrise, a unui plan de acțiune etc. 3. specie literară epică în proză în care se povestește o întâmplare scurtă și simplă. 4. gest, atitudine, mișcare abia sugerată. (< it. schizzo) (Sursa: MDN )
SCHÍȚĂ s. 1.(ARTE PLAST.) crochiu. (O ~ în cărbune.)2. bruion, ciornă, concept. (~ unei piese de teatru.)3. plan, schemă, (înv.) chip, izvod. (~ a unei case.) (Sursa: Sinonime )
schíță (-țe), s. f. – Reprezentare sumară. It. schizzo (Candrea). – Der. schița, vb., din it. schizzare. (Sursa: DER )
schíță s. f., g.-d. art. schíței; pl. schíțe (Sursa: Ortografic )
