scandalicí, scandalicésc, vb. IV (înv.) a îndemna la rău; a scăndălisi. (Sursa: DAR )
| scandalici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) scandalici | scandalicire | scandalicit | scandalicind | singular | plural |
| scandalicește | scandaliciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | scandalicesc | (să) scandalicesc | scandaliceam | scandalicii | scandalicisem |
| a II-a (tu) | scandalicești | (să) scandalicești | scandaliceai | scandaliciși | scandaliciseși |
| a III-a (el, ea) | scandalicește | (să) scandalicească | scandalicea | scandalici | scandalicise |
| plural | I (noi) | scandalicim | (să) scandalicim | scandaliceam | scandalicirăm | scandaliciserăm, scandalicisem* |
| a II-a (voi) | scandaliciți | (să) scandaliciți | scandaliceați | scandalicirăți | scandaliciserăți, scandaliciseți* |
| a III-a (ei, ele) | scandalicesc | (să) scandalicească | scandaliceau | scandaliciră | scandaliciseră |
* Formă nerecomandată
