Dex.Ro Mobile
SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur. (Sursa: DEX '98 )

SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur]. (Sursa: DN )

SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur) (Sursa: MDN )

SCAMATÓR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.) (Sursa: Sinonime )

SCAMATÓR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan. (Sursa: Sinonime )

scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație). (Sursa: DER )

scamatór s. m., pl. scamatóri (Sursa: Ortografic )

SCAMATÓR ~i m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator; iluzionist. /<fr. escamateur (Sursa: NODEX )

scămătór, scămătoáre, s.n. (reg.) unealtă cu care se freacă pielea de oaie pentru a o curăța de lână și pentru a o întrebuința ca învelitoare pentru brânza de burduf. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
scamator   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scamator scamatorul
plural scamatori scamatorii
genitiv-dativ singular scamator scamatorului
plural scamatori scamatorilor
vocativ singular
plural

scămător   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scămător scămătorul
plural scămătoare scămătoarele
genitiv-dativ singular scămător scămătorului
plural scămătoare scămătoarelor
vocativ singular
plural