- bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte
SĂVÂRȘÍRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși. (Sursa: DEX '98 )
SĂVÂRȘÍRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere. (Sursa: Sinonime )
SĂVÂRȘÍRE s. v. decedare, deces, desăvârșire, destinație, dispariție, funcție, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecțiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârșire, sfârșit, stingere, sucom-bare, terminare, terminat. (Sursa: Sinonime )
săvârșíre s. f., g.-d. art. săvârșírii; pl. săvârșíri (Sursa: Ortografic )
| săvârșire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | săvârșire | săvârșirea |
| plural | săvârșiri | săvârșirile |
| genitiv-dativ | singular | săvârșiri | săvârșirii |
| plural | săvârșiri | săvârșirilor |
| vocativ | singular | săvârșire, săvârșireo |
| plural | săvârșirilor |