SAUR1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Pron. sa-ur-. / < fr. sauro-, cf. gr. sauros]. (Sursa: DN )
–SAUR2 v. –zaur. (Sursa: DN )
SÁUR adj. v. acru, bătut, prins. (Sursa: Sinonime )
sáur2, sáuri, s.m. (reg.) balaur. (Sursa: DAR )
sáură adj. (reg.; despre piatră) mărunt. (Sursa: DAR )
| saur adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | saur | saurul | saură | saura |
| plural | sauri | saurii | saure | saurele |
| genitiv-dativ | singular | saur | saurului | saure | saurei |
| plural | sauri | saurilor | saure | saurelor |
| vocativ | singular | saurule | sauro |
| plural | saurilor | saurelor |
