Dex.Ro Mobile
Vezi 15 expresii

SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare. (Sursa: DEX '98 )

SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [< fr. saturer, cf. lat. saturare]. (Sursa: DN )

SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. (< fr. saturer, lat. saturare) (Sursa: MDN )

saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. și pl. satureáză (Sursa: Ortografic )

SĂTURÁ, sátur, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ◊ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – Lat. saturare. (Sursa: DEX '98 )

A SATURÁ ~éz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturație. /<fr. saturer, lat. saturare (Sursa: NODEX )

A SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (ființe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /<lat. saturare (Sursa: NODEX )

A SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-și potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simți întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ◊ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădurețe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ până în gât a-i fi lehamite. /<lat. saturare (Sursa: NODEX )

SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.) (Sursa: Sinonime )

SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface. (Sursa: Sinonime )

săturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulțumi. – 2. A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. Lat. satŭrāre (Pușcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturați(un)e, s. f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn. (Sursa: DER )

săturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. și pl. sátură; conj. prez. 3 sg. și pl. sáture (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
satura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) satura saturare saturat saturând singular plural
saturea saturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) saturez (să) saturez saturam saturai saturasem
a II-a (tu) saturezi (să) saturezi saturai saturași saturaseși
a III-a (el, ea) saturea (să) satureze satura satură saturase
plural I (noi) saturăm (să) saturăm saturam saturarăm saturaserăm, saturasem*
a II-a (voi) saturați (să) saturați saturați saturarăți saturaserăți, saturaseți*
a III-a (ei, ele) saturea (să) satureze saturau satura saturaseră
* Formă nerecomandată

sătura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sătura săturare săturat săturând singular plural
satură săturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) satur (să) satur săturam săturai săturasem
a II-a (tu) saturi (să) saturi săturai săturași săturaseși
a III-a (el, ea) satură (să) sature sătura sătură săturase
plural I (noi) săturăm (să) săturăm săturam săturarăm săturaserăm, săturasem*
a II-a (voi) săturați (să) săturați săturați săturarăți săturaserăți, săturaseți*
a III-a (ei, ele) satură (să) sature săturau sătura săturaseră
* Formă nerecomandată