A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu
A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală
A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale
A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie
A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic
Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date
SATISFÁCE,satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere. (Sursa: DEX '98 )
SATISFÁCEvb. III. tr. A împlini (o dorință, o cerere etc.). ♦ A mulțumi; a da satisfacție. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire]. (Sursa: DN )
SATISFÁCEvb. tr. a împlini, a îndestula (o dorință, o cerere etc.). ◊ a mulțumi; a da satisfacție. (< lat. satisfacere) (Sursa: MDN )
SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.)2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.)3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.)5. v. efectua. (Sursa: Sinonime )
satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulțumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulțumitor); satisfacți(un)e, s. f., din fr. satisfaction. (Sursa: DER )
satisfáce vb. face (Sursa: Ortografic )
A SATISFÁCE satisfáctranz. 1) (persoane) A mulțumi, provocând satisfacție. 2) (dorințe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulțumi din plin. 4) (exigențe) A respecta cu strictețe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire (Sursa: NODEX )
