SATÍRIC, -Ă,satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conținut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus. (Sursa: DEX '98 )
SATÍRIC, -Ăadj. Specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. // s.m. Autor de satire. // s.n. Conținutul, caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus, fr. satirique]. (Sursa: DN )
SATÍRIC1, -Ă I. adj. specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. II. s. m. autor de satire. III. s. n. conținut, caracter specific satirei. (< fr. satirique, lat. satiricus) (Sursa: MDN )
SATÍRIC2, -Ăadj. referitor la satiri. ♦ dansuri ĕ = dansuri licențioase executate în reprezentațiile de drame satirice; dramă ~ă = (la greci) poem dramatic, patetic și comic, în care corpul era compus din satiri. (< fr. satyrique, lat. satiricus) (Sursa: MDN )
SATÍRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ton ~.)2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.) (Sursa: Sinonime )
satíric adj. m., (persoană) s. m., pl. satírici; f. sg. satírică, pl. satírice (Sursa: Ortografic )
satíric (conținut specific satirei) s. n. (Sursa: Ortografic )
SATÍRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de satiră; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are înclinație spre satiră. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique (Sursa: NODEX )
SATÍRIC2 ~cim. Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique (Sursa: NODEX )
