Dex.Ro Mobile
SATINÁT, -Ă, satinați, -te, adj. Ca satinul, cu aspect lucios, mătăsos. – V. satina. Cf. fr. satiné. (Sursa: DEX '98 )

SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hârtiei sau țesăturilor cu ajutorul calandrului. – Din fr. satiner. (Sursa: DEX '98 )

A SATINÁ ~éz tranz. tehn. (hârtie, țesături etc.) A trece printr-un calandru (în scopul finisării); a calandra. /<fr. satiner (Sursa: NODEX )

SATINÁT ~tă (~ți, ~te) Care este asemănător cu satinul; ca satinul. /v. a satina (Sursa: NODEX )

SATINÁ vb. I. tr. A da luciu unei țesături sau unei foi de hârtie prin presare la calandru. [< fr. satiner]. (Sursa: DN )

SATINÁ vb. tr. a da luciu unei țesături sau hârtiei și cartonului prin presare la calandru. (< fr. satiner) (Sursa: MDN )

satiná vb., ind. prez. 1 sg. satinéz, 3 sg. și pl. satineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
satina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) satina satinare satinat satinând singular plural
satinea satinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) satinez (să) satinez satinam satinai satinasem
a II-a (tu) satinezi (să) satinezi satinai satinași satinaseși
a III-a (el, ea) satinea (să) satineze satina satină satinase
plural I (noi) satinăm (să) satinăm satinam satinarăm satinaserăm, satinasem*
a II-a (voi) satinați (să) satinați satinați satinarăți satinaserăți, satinaseți*
a III-a (ei, ele) satinea (să) satineze satinau satina satinaseră
* Formă nerecomandată

satinat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular satinat satinatul satina satinata
plural satinați satinații satinate satinatele
genitiv-dativ singular satinat satinatului satinate satinatei
plural satinați satinaților satinate satinatelor
vocativ singular
plural